Acum un an, pe 1 Martie 2022, imediat după declanșarea invaziei rusești, am cunoscut în Ucraina o refugiata care avea o poveste incredibilă. Mi-am amintit de această poveste pentru că are legătură cu tensiunile din Transnistria lui 1 Martie 2023.

“În Transnistria au fost spălați pe creier atât de mult… Iată, și rudele din Rusia mă sună și mă întreabă de ce trag ucrainenii în Donbas? Îmi spun că noi am inventat totul. De ce trageți în Donbas? De ce îi omorâți pe ai voștri? Ei mint atât de mult…”, mi-a spus în rusă femeia cu gluga trasă pe cap ca să se ferească de ninsoare.

Chiar ea m-a oprit pe șoseaua largă din Ucraina, din apropierea graniței cu România. Era extrem și extrem de revoltată. M-a văzut cu microfonul Euronews în mână și a acceptat să-și spună păsul ca să o audă toată Europa. S-a recomandat Evghenia Evghenievna, mi-a spus că are 63 de ani. Povestea ei s-ar putea să merite oleacă din timpul vostru.Spune că a fost alungată din 2 locuri de războaiele începute de ruși.Când avea aproape 30 de ani a fugit de războiul din Transnistria.

S-a oprit în Harcov. A trăit acolo 30 de ani în pace. Timp în care i-au crescut copiii, nepoții. Când să se bucure de o pensie liniștită… rușii au început din nou un război, spune Evghenia Evghenievna.

Au căzut din nou bombele. Mai multe și mai periculoase. De data asta chiar în fața blocului în care trăise liniștită și fericită.A pus în fugă în portbagaj câteva lucruri de minimă necesitate, și-a urcat pisica și cățelul în mașină și a fugit. Din nou. După alți 30 de ani.

Pe șoseaua largă de la granița cu România a stat aproape 2 zile. Aștepta la rând alături de mii de refugiați să intre în România, în Uniunea Europeană. Acolo unde este pace!
Se plângea că lumea din Rusia, din Transnistria este spălată pe creier și inclusiv rudele sale din Rusia nu cred că ar exista un război în Ucraina în ciuda rachetelor care i-au căzut chiar în fața scării.

De curând vorbeam cu cineva din România care a angajat cetățeni moldoveni din Transnistria. Îmi spunea la fel, sunt oameni buni, dar crede că sunt spălați pe creier de propagandă, chit că și-au găsit de muncă în România.

Apropo, de cei care sunt rusofoni la Chișinău, dar au nevoie de România.

Ieri am văzut un reportaj în Ziarul de Gardă cu un fost deputat socialist, comunist, care a trecut și prin partidul lui Șor, care cerea în Parlamentul de la Chișinău să fie folosită și limba rusă. Vladimir Victiuc, fost vicepreședinte al Parlamentului de la Chișinău, a fost surprins ieșind din Autoritatea pentru Cetățenie din București. Depuse jurământul față de România și considera că i se cuvine cetățenia românească.

Revenind la Evghenia Evghenievna din Transnistria, fugită în Ucraina și care era conștientă de spălarea pe creier a multor cetățeni.

I-am spus că am fost vecini în timpul primului ei război de acum 30 de ani din Transnistria. Orașul Rezina de pe malul drept al Nistrului este vizavi de Râbnița, orașul ei natal de pe malul stâng.

Pentru că a locuit în Republica Moldova am rugat-o să-mi spună câteva cuvinte în română, iar Evghenia Evghenievna și-a scuturat cei 30 de ani și și-a amintit. “A fost greu în timpul războiului pentru că nimeni nu înțelegea ce se întâmplă”, mi-a spus ea în limba română. A adăugat tot în română: “la bătrânețe nu am nimic”.

Ne-am despărțit după asta.

Pentru Evghenia Evghenievna și familia ei, cu tot cu pisică și cățel, așteptarea să treacă granița continua. Era frig, dar nu riscau să pornească motorul pentru că nu mai aveau de unde să-și cumpere benzină, iar coada de mașini până în România, până la vama Siret nu părea să aibă sfârșit